teleáșcă, teleáști, s.f. (reg.) căruță mică. Vezi definitia »

scáră (-ắri), s. f. – 1. Obiect care servește la urcat și coborît. – 2. Șir de trepte. – 3. Pîine de formă specială, care se dă de pomană. – 4. Scăriță de trăsură. – 5. Scăriță de șa. – 6. Grad, eșalon, rang. – 7. Gradație. – 8. Sumar, indice. – 9. (Înv.) Gamă. – Mr., megl. scară. Lat. scala (Pușcariu 1543; REW 7637), cf. alb. škalë (Philippide, II, 653), it. scala, prov., cat., sp. escala, fr. échalle; cf. scală. – Der. scărar, s. m. (lemnar care face scări și scărițe; plantă, Polemonium caeruleum); scărilă, s. f. (scară de trăsură); scăriță, s. f. (scară mică; scară de șa, de trăsură; osul urechii); scăriș, adv. (gradat). Vezi definitia »

CEPUȘOÁRĂ, cepușoare, s. f. Diminutiv al lui ceapă. [Var.: cepișoáră, cepșoáră s. f.] – Ceapă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

ANTIPIÉSĂ s. f. piesă de teatru care nu ține seama de procedeele artistice tradiționale; parodie a unei piese. (< fr. antipièce) Vezi definitia »

LEUCOGENÉZĂ s. f. proces de formare a leucocitelor. (< fr. leucogenèse) Vezi definitia »