rușiná (rușinéz, rușinát), vb. – 1. A se sfii, a se simți încurcat. – 2. A se umple de rușine, a-i fi rușine. – 3. A umili, a înjosi. – Mr. arușnedz. De la roși „a face pe cineva să devină roșu” cu suf. expresiv -ina, ca clăti › clătina, tîmpi › (în)tîmpina, hîțîi › hîțîna, împopoța › împopoțona etc. Această explicație a fost dată de Spitzer, BL, XIV, 49, și pare cea mai bună. Celelalte ipoteze se bazează de obicei pe rușine, care trimit la un lat. *rosῑnus „trandafiriu” (Pușcariu 1488; REW 7382); la lat. *russiōnem (Pascu, I, 43; Pascu, Beiträge, 12), sau *rosiōnem (Candrea); sau la *rușiciune, de la roși (Tiktin). Der. rușine (mr. ar(u)șine, megl. rușoni, istr. rușire), s. f. (sfială, timiditate; jenă; ocară, batjocură; dezonoare, umilință); rușinat, adj. (jenat; umilit); nerușinat, adj. (fără rușine); nerușinare, s. f. (impudoare, necuviință); rușinător, adj. (rușinos); rușinos, adj. (sfios); nerușinos, adj. (înv., obraznic). Vezi definitia »

COMPASIONÁ vb. tr. compătimi. (<it. compassionare) Vezi definitia »

NIRVÁNA s.f. Stare de fericire mistică, pe care budiștii cred că o pot obține prin eliberarea de grijile vieții și prin contopirea individului cu esența divină. [Cf. fr., sanscr. nirvâna]. Vezi definitia »

năbârna adv. (în expr.) a da nâbârna = a intra undeva nepoftit, a da buzna. Vezi definitia »

OVAȚIONÁ vb. tr., intr. a manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau ceva prin ovații; a aclama. (< fr. ovationner) Vezi definitia »