Definita cuvantului cancelar
cancelár (cancelári), s. m. – 1. Șeful guvernului. – 2. Șeful cancelariei. – Var. (înv.) canțelar, canțălar. Lat. cancellarius (sec. XVII), var. cu pronunțarea germ. – Der. cancelarie (var. canțelarie, canțelerie, etc.), s. f. (birou sau secție a unei instituții destinată lucrărilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor); cancelariat, s. n. (cancelarie; funcția de cancelar); cancelarist, s. m. (Trans., funcționar de birou), din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 derivă inutil canțelarie de la rus. cancelarije.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cancelar
pisicár, pisicári, s.m. (înv.) colțar de fier pentru bocanci. Vezi definitia »
ANCILÁR, -Ă, ancilari, -e, adj. (Livr.) De slugă; p. ext. subordonat, umil. – Din fr. ancillaire. Vezi definitia »
LIMINÁR, -Ă adj. (Despre un prolog, o notă) Pus în fruntea unei cărți. [Cf. fr. liminaire, lat. liminaris]. Vezi definitia »
VENTRICULÁR, -Ă, ventriculari, -e, adj. Care ține de ventricule, privitor la ventricule, din regiunea ventriculelor. – Din fr. ventriculaire. Vezi definitia »
BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre. Vezi definitia »