tuzlúci s.m. pl. (înv.) învelitoare de postav care acoperă glezna și partea de deasupra a încălțămintei bărbătești; ghetre. Vezi definitia »

DOUĂZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece și douăzeci și unu. ◊ (Adjectival) Douăzeci de cărți. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douăzeci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăzeci de ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte douăzeci de mașini. ◊ (Substantivat) Cinci de douăzeci. [Pr.: do-uă-] – Două + zeci. Vezi definitia »

perínci s.n. (reg.) orez. Vezi definitia »

OBRICÍ, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri. Vezi definitia »

scormoníci, scormoníce, adj., s.m. și f. (reg.) (persoană) care caută peste tot, care scotocește, care cotrobăiește; scurmaci. Vezi definitia »