DÓGMĂ s. f. 1. învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toți adepții ei, care nu poate fi supusă criticii. 2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. (< fr. dogme, lat., gr. dogma) Vezi definitia »

câtuiálă, câtuiéli, s.f. (pop.) cotă parte dintr-o sumă împărțită pe mai multe persoane. Vezi definitia »

chitră, chitre s. f. persoană de vază. Vezi definitia »

MICOCENÓZĂ s. f. asociație de ciuperci din cadrul unei biocenoze. (< fr. mycocénose) Vezi definitia »

MATUSALÉMICĂ, matusalemice, adj. (Livr.; despre vârsta, viața unei persoane) Foarte înaintată. – Matusalem (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »