Definita cuvantului oralitate
ORALITÁTE s.f. Calitatea unui stil sau a unei scrieri beletristice de a fi orale; ansamblu de particularități ale limbii vorbite. ♦ Însușirea, calitatea de a fi oral, vorbit. ♦ (Jur.) Principiul oralității = principiu în dreptul procesual potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. [< oral + -itate, cf. it. oralità].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oralitate
VITROZITÁTE s.f. (Geol.) Structură asemănătoare sticlei. [Cf. fr. vitrosité]. Vezi definitia »
PERTINAMÉNTE adv. (Liv.) Cu siguranță, de bună seamă. [< fr. pertinemment]. Vezi definitia »
TARDIVITÁTE s.f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv. [Cf. fr. tardivité]. Vezi definitia »
AUTORITÁTE, autorități, s. f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. ♦ Persoană care se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. au[c]toritas, -atis. Vezi definitia »
PUNCTUALITÁTE s. f. însușirea de a fi punctual (1); exactitate, regularitate în executarea unei lucrări. (după fr. ponctualité) Vezi definitia »