Definita cuvantului capete
capéte (-ți), s. m. – Vas, strachină. – Var. căpeț, s. n.; căpcea, capcea, s. f. Ngr. ϰαπέτις „măsură pentru produse solide” (Diculescu, Elementele, 467), probabil introdus într-o epocă mai puțin tîrzie decît presupunea Diculescu. Ultima var. un dim., cu confuzia între ți și ci la finală. După Densusianu, Hațeg, 61, căpcea ar veni de la tc. kepce; însă aria sa de răspîndire (Trans. de Sud-Vest) nu se potrivește cu această ipoteză; același autor a propus mai tîrziu (GS, VI, 363) un lat. *capicella.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu capete
JUDICIOZITÁTE s.f. Caracter judicios; chibzuință. [Pron. -ci-o-. / cf. fr. judicieusité]. Vezi definitia »
RETROACTIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este retroactiv. [Pron. -tro-ac-. / cf. fr. rétroactivité]. Vezi definitia »
INVALIDITÁTE s. f. 1. stare a celui invalid; infirmitate. 2. (jur.) lipsă de validitate (a unui act, a unui mandat). (< fr. invalidité) Vezi definitia »
EXTRANEITÁTE s.f. (Liv.) 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei alte legi. 2. Situația juridică a cuiva care se află într-o țară străină. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. extranéité]. Vezi definitia »
UBERTÁTE s.f. Fertilitate, fecunditate; abundență. [g.-d. art. ubertắții] (din lat. ubertas) [def. MDN] Vezi definitia »