Definita cuvantului capete
capéte (-ți), s. m. – Vas, strachină. – Var. căpeț, s. n.; căpcea, capcea, s. f. Ngr. ϰαπέτις „măsură pentru produse solide” (Diculescu, Elementele, 467), probabil introdus într-o epocă mai puțin tîrzie decît presupunea Diculescu. Ultima var. un dim., cu confuzia între ți și ci la finală. După Densusianu, Hațeg, 61, căpcea ar veni de la tc. kepce; însă aria sa de răspîndire (Trans. de Sud-Vest) nu se potrivește cu această ipoteză; același autor a propus mai tîrziu (GS, VI, 363) un lat. *capicella.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu capete
înainte adv. înainte de Revoluția din decembrie 1989. Vezi definitia »
ERÉTE, ereți, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului (Circus); pasăre din acest gen. – Et. nec. Vezi definitia »
ADVERSITÁTE s. f. împrejurare potrivnică; dificultate. (< fr. adversité, lat. adversitas) Vezi definitia »
MOTILITÁTE s.f. Proprietate a anumitor celule nervoase de a determina contracții musculare. ♦ Motricitate. [Cf. fr. motilité < lat. motilitare – a se mișca]. Vezi definitia »
HETEROFÍTE s. f. pl. plante antotrofe capabile să-și prelucreze atât substanțele nutritive luate din substrat cât și pe cele de natură organică. (< fr. hétérophytes) Vezi definitia »