Definita cuvantului capîntortură
capîntórtură (capîntórturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu capîntortură
ODRĂSLÚȚĂ, odrăsluțe, s. f. Diminutiv al lui odraslă. – Odraslă + suf. -uță. Vezi definitia »
SUBTÉMĂ s. f. temă care derivă și se subordonează unei teme principale. (< sub- + temă) Vezi definitia »
háșmă (háșme), s. f. – Plantă erbacee cu bulb. – Var. (h)aj(i)mă, (h)agimă. Mag. hagyma „ceapă” (Cihac, II, 504), cf. ațmațuchi. Vezi definitia »
GEÓDĂ s.f. 1. Cavitate a unei roci căptușite cu minerale cristalizate; druză. 2. Cavitate patologică în diverse țesuturi (oase, plămâni). [< fr. géode, cf. lat., gr. geodes]. Vezi definitia »
DORÁDĂ (Iht.) Pește marin din fam. sparidae (sparoși), obișnuit pe coastele Mediteranei și în Atlantic, de 30-40 cm lungime, având o colorație galben-aurie minunată, foarte apreciat ca pește de consum; fr. daurade, dorade; it. orata; germ. Goldbrasse. Vezi definitia »