Definita cuvantului orbită
ORBÍTĂ s.f. 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (Fig.) Sferă de activitate; sferă de influență. [< fr. orbite, cf. it. orbita].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orbită
chirimireáță s.f. sg. (reg.) numele unui joc de copii. Vezi definitia »
GÉNĂ, gene, s. f. (Biol.) Element al cromozomilor care determină transmiterea și manifestarea unor caractere ereditare. – Din fr. gène. Vezi definitia »
SERPENTÍNĂ1, serpentine, s. f. 1. Traseu șerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, șerpuit. 2. Fâșie lungă și îngustă de hârtie colorată, înfășurată strâns, care, aruncată la distanță, se desfășoară în spirală și care se folosește ca mijloc de amuzament la petreceri. 3. Tub (sau țeavă) de metal sau de sticlă îndoit în formă de spirală sau de elice și folosit ca schimbător de căldură. – Din fr. serpentin. Vezi definitia »
GRIZUTÍTĂ s.f. Exploziv antigrizutos pe bază de săruri hidratate și nitroglicerină. [< fr. grisoutite]. Vezi definitia »
PENÍȚĂ, penițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pană1; penișoară. 2. Placă de metal, mică și concavă, terminată printr-un vârf despicat, care, montată sau atașată la un toc sau stilou, folosește pentru a scrie cu cerneală. 3. Numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare (Myriophyllum spicatum și verticillatum). – Pană1 + suf. -iță. Vezi definitia »