Definita cuvantului orbită
ORBÍTĂ s.f. 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (Fig.) Sferă de activitate; sferă de influență. [< fr. orbite, cf. it. orbita].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu orbită
MAGNETOPÁUZĂ s. f. Regiune a spațiului extraterestru în care nu se manifestă câmpul magnetic al Pământului. [Pr.: -pa-u-] – Magnet + pauză (după fr. magnétopause). Vezi definitia »
CRÁSĂ s.f. Sinereză (1) [în DN]. [Cf. it. crasi, lat. crasis < gr. krasis – amestecătură]. Vezi definitia »
BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. – Din boiereasă. Vezi definitia »
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură. Vezi definitia »
a băga o sârmă expr. a da un telefon. Vezi definitia »