RICÍN s. m. plantă oleaginoasă cu frunze mari, strălucitoare, cu flori roșietice, din semințele căreia se extrage un ulei, ca lubrifiant și purgativ. (< fr. ricin, lat. ricinus, germ. Rizinus) Vezi definitia »

SIN¹-/SIL-/SIM- pref. „împreună, cu”. (< fr. syn-, syl-, sym-. cf. gr. syn) Vezi definitia »

Din magh. csákó  Vechi tip de cască militară, rigidă și cu vizieră, ca a husarilor unguri. (definiție preluată din Le Petit Robert: în fr. shako sau schako) Vezi definitia »

TURCHÍN, -Ă I. adj. de culoare albastră-închisă și mată. II. s. n. varietate de turcoază. (< fr. turquin) Vezi definitia »

gin, ginuri, s.n. (reg., înv.) Sondă specială cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile cu cegă. Vezi definitia »