probodí, probodésc, vb. IV (reg.) a păcăli, a înșela, a îmbrobodi. Vezi definitia »

HÍNDI s.n. (Lingv.) Nume generic pentru un mare număr de idiomuri aparținând unei familii indo-europene vorbite în India. [< fr., it., engl. hindi]. Vezi definitia »

ghilabandi, ghilabandesc v. t., v. i. (înv.) a cânta. Vezi definitia »

haladi, haladesc v. r. a se deștepta; a fi vigilent. Vezi definitia »

DOVEDÍ, dovedésc, vb. IV. 1. Tranz. A arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. și refl. A (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A învinge, a birui. ♦ A întrece, a lăsa pe cineva în urmă. 4. Tranz. și intranz. (Pop.) A prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi. – Din sl. dovesti (dovedon). Vezi definitia »