Definita cuvantului organic
ORGÁNIC, -Ă adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Fig.) Care se referă la constituția, la structura unei lucrări, a unui tratat etc. 2. Care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor. ♦ Chimie organică = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora. [Cf. fr. organique, lat. organicus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu organic
atímic, -ă adj., s.m.f. (Atins) de atimie. (< fr. athymique) Vezi definitia »
SINDIOTÁCTIC, -Ă, sindiotactici, -ce, adj. (Chim.; despre polimeri) Care are o structură spațială regulată, în ale cărui lanțuri macromoleculare succesiunea unităților structurale se repetă constant de-a lungul lanțului, în poziția alternantă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. syndiotactique, engl. syndyotactic. Vezi definitia »
MECANOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la mecanografie. [< fr. mécanographique]. Vezi definitia »
ANÓSMIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de anosmie. (< fr. anosmique) Vezi definitia »
pútric s.n. (reg.) colibă. Vezi definitia »