COMPLEMENTARÍSM s. n. (Fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme. Vezi definitia »

ABOLIȚIONÍSM s. n. Mișcare politică apărută la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care urmărea desființarea sclaviei negrilor din America; p. gener. mișcare politică ce susține desființarea sclaviei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abolitionnisme. Vezi definitia »

ZELOTÍSM s.n. 1. Mișcare naționalistă extremistă printre evrei, în antichitate, ai cărei adepți se entuziasmau pentru legea lui Moise și evitau contactul cu cei de alt neam. 2. Exces de zel, fanatism religios. (din fr. zélotisme) Vezi definitia »

BENZOLÍSM s. n. Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicația (profesională) cu benzen. – Din fr. benzolisme. Vezi definitia »

FUNDAMENTALÍSM s. n. 1. Mișcare sau atitudine care atacă orice abatere de la doctrinele și practicile considerate esențiale într-un sistem religios, politic, educativ etc. 2. (Pol.) Conservatism extrem. (cf. fr. fondamentalisme, engl. fundamentalism) [și GDLC, MW, TLF] Vezi definitia »