Definita cuvantului organogen
ORGANOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre elemente) Care intră în compoziția substanțelor organice animale sau vegetale. ♦ (Despre roci) De origine organică. [< fr. organogène, cf. gr. organon – organ, gennan – a naște].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu organogen
SPUMOGÉN s. n. substanță, stabilizator de spumă, în extinctoare, la prepararea betoanelor etc. (< spumă + -gen2) Vezi definitia »
VACCINOGÉN, -Ă adj. care produce vaccin. (< fr. vaccinogène) Vezi definitia »
PĂIÁJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »
DESÉN s. n. 1. reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj prin linii, puncte, pete etc. 2. arta sau tehnica de a desena. ◊ desen tehnic = desen care reprezintă la scară planul unui obiect, al unei construcții etc. 3. planul unei construcții. ◊ (fig.) schiță, plan (al unei lucrări). 4. (fig.) contur, linie, profil. 5. ornamentația unei țesături. (< fr. dessin) Vezi definitia »
CÚMEN s. n. amestec de hidrocarburi benzenice în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni din petrol. (< fr. cumène) Vezi definitia »