Definita cuvantului căprior
căpriór (căprióri), s. m. – 1. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul. – 2. Cușac, riglă. – 3. Suport, stativ. – Mr. numai căprioară, s. f. Lat. capreŏlus (Pușcariu 208; Candrea-Dens., 251; REW 1649; DAR); cf. alb. kaprual (Philippide, II, 636, it. capriuolo, prov., cat. cabriol, fr. chevreuil. Sensul 2 este și romanic, cf. calabr. crapijolu, fr. chevron, sp. cabrio, toți cu același sens. Der. căprioară, s. f. (femela căpriorului); căprioraș, s. m. (unul din cei patru pari care formează scheletul scrînciobului); căpriori, vb. (a fixa căpriorii la o construcție); căprioreală, s. f. (acțiunea de a fixa căpriorii; sistem de căpriori sau ziduri de apărare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căprior
BRÂUȘÓR, brâușoare, s. n. Brâuleț (1). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -ușor. Vezi definitia »
AVERTIZÓR, avertizoare, s. n. Aparat care semnalizează un pericol. – După fr. avertisseur. Vezi definitia »
CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor. Vezi definitia »
UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur. Vezi definitia »
OCTUÓR s. n. octet1. (< fr. octuor, germ. Octuor) Vezi definitia »