MAÉSTRU, -Ă, maeștri, -stre, s. m. și f. 1. Persoană care a adus contribuții (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, șef al unei școli, creator al unui curent etc. ◊ Concert-maestru sau (înv.) maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră. Maestru al Sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanțe excepționale; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană care poartă acest titlu. 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu. 3. Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruiește pe cineva în domeniul respectiv. 4. Titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu. ◊ Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană indicată prin protocol să organizeze desfășurarea unei ceremonii. 5. Maistru (1). – Din it. maestro. Vezi definitia »

MODULOMÉTRU, modulometre, s. n. (Tehn.) Aparat pentru măsurarea sau controlul gradului de modulație (2). – Din fr. modulomètre. Vezi definitia »

ERGOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea lucrului mecanic; dinamometru. [< fr. ergomètre, cf. gr. ergon – lucru, metron – măsură]. Vezi definitia »

șorắpru s.n. (înv.) unealtă de fierărie. Vezi definitia »

CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum. Vezi definitia »