Definita cuvantului ortoepie
ORTOEPÍE s.f. Pronunțare corectă a cuvintelor. ♦ Parte a lingvisticii care studiază pronunțarea corectă a cuvintelor unei limbi. [Gen. -iei. / < fr. orthoépie, cf. gr. orthoepeia – limbaj corect].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ortoepie
SUPRAEXCITÁȚIE s. f. supraexcitare. (după fr. surexcitation) Vezi definitia »
HIPEREXCITÁȚIE s. f. v. BEȚÍE (3). (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. [DEX '98] Vezi definitia »
EXERGÍE s.f. (Fiz.) Parte a energiei care poate fi transformată în orice formă de energie. [Gen. -iei. / < fr. exergie]. Vezi definitia »
PEDANTERÍE s.f. Pedantism. [Gen. -iei. / < fr. pédanterie]. Vezi definitia »
pecetăríe, pecetăríi, s.f. (înv.) atelier pentru gravat peceți. Vezi definitia »