Definita cuvantului caracal
caracál (-li), s. m. – Rîs, linx (Lynx caracal). – Var. carachiul, caraculac. Tc. kara kulak „ureche neagră”, conservat și în toponimul Caracal. Var. este un rezultatul unei confuzii cu carachiul „blană de astrahan”, din rus. karakulĭ „de astrahan”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caracal
sponsoriál, -ă adj. De sponsor. (< engl. sponsorial) Vezi definitia »
REÁL, -Ă adj. 1. Care există în realitate; efectiv, adevărat. 2. Indiscutabil, incontestabil. // s.n. Ceea ce este real, ceea ce există; realitate. [Pron. re-al. / cf. lat. realis, fr. réel, it. reale]. Vezi definitia »
capital capitaluri s. n. 1. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale. 2. (deț.) fese de homosexual. Vezi definitia »
ORÁL, -Ă adj. 1. Transmis prin viu grai, verbal; din gură în gură. ♦ (și s.n.; despre examene, probe) Care se face verbal; care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ Stil oral = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. Sunet oral = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. Care se administrează pe cale bucală. [< fr. oral, it. orale, cf. lat. os, oris – gură]. Vezi definitia »
MUZICÁL adj. 1. Referitor la muzică, de muzică. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adv.) Armonios, melodios. [Cf. fr. musical]. Vezi definitia »