Definita cuvantului caraiman
caraimán (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caraiman
YESMAN [IÉS-MEN] s. m. adept necondiționat al cuiva; om lingușitor. (< engl. yesman) Vezi definitia »
TOXICOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de toxicolomanie. (< fr. toxicomane) Vezi definitia »
TURINGIÁN s.n. (Geol.) Etajul superior al permianului, de facies continental, limitat la vestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -gi-an. / < fr. thuringien, cf. Thüringen – provincie germană]. Vezi definitia »
AGROZOOTEHNICIÁN, -Ă, agrozootehnicieni, -e, s. m. și f. Specialist în agrozootehnie. [Pr.: -zo-o-teh-ni-ci-an] – Agro- + zootehnician. Vezi definitia »
ENDOCRANIÁN, -Ă adj. al endocraniului. (< fr. endocrânien) Vezi definitia »