Definita cuvantului caraiman
caraimán (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caraiman
EGEEÁN, -Ă adj. referitor la popoarele de la Marea Egee. ◊ civilizație egeeană = nume dat civilizațiilor preelenice care s-au dezvoltat între anii 2600 și 1200 î. Chr. în insulele și pe coastele Mării Egee. (< fr. egéen) Vezi definitia »
bíldungsromán (-dungs-ro) s. n., pl. bildungsrománe Vezi definitia »
ASINIÁN, -Ă adj. propriu măgarului; de asin. (< fr. asinien) Vezi definitia »
CLEAN, cleni, s. m. Pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor, cu botul rotunjit, cu corpul gros, aproape cilindric, acoperit cu solzi mari, tiviți cu negru (Leuciscus cephalus). – Din bg. kljan. Vezi definitia »
TURBÁN s.n. Învelitoare de stofă, de mătase sau de pânză cu care își înfășoară capul bărbații la unele popoare orientale. ♦ Șal înfășurat de femei în jurul capului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. turban, cf. pers. dulbänd]. Vezi definitia »