Definita cuvantului cărămidă
cărămídă (cărămízi), s. f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s. m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s. f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cărămidă
CARLÍNGĂ s. f. 1. parte a fuzelajului în care stă pilotul și unde se găsesc comenzile de zbor. 2. piesă de legătură longitudinală, care unește diferite părți ale unei nave. (< fr. carlingue) Vezi definitia »
SUPRAFORTĂREÁȚĂ, suprafortărețe, s. f. (În sintagma) Suprafortăreață zburătoare = avion de bombardament blindat, de mare tonaj, cu mai multe motoare și cu mijloace de autoapărare. – Supra- + fortăreață (după fr. superforteresse). Vezi definitia »
AUTOCISTÉRNĂ s.f. Autovehicul prevăzut cu o cisternă, în care se transportă lichide (benzină, gaz etc.). [Cf. it. autocisterna]. Vezi definitia »
REOBÁZĂ, reobaze, s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase. Vezi definitia »
PÂRLEÁLĂ, pârleli, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială: pârlitură. 2. Fig. (Fam.) Păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere. ◊ Expr. (Fam.) A-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.). – Pârli + suf. -eală. Vezi definitia »