Definita cuvantului caraul
caraúl (-li), s. m. – 1. Santinelă, gardă. – 2. Paznic de noapte. – 3. (Înv.) Pedeapsă școlară care consta în a obliga un elev să stea în picioare, într-un colț al clasei. – Var. caraulă, s. f. Mr. cărăule, megl. cărăul. Tc. karaul (Roesler 595; Șeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); cf. ngr. ϰαραούλι, alb. karaujl, bg. karaul, sb. karaula.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caraul
SUBLIGÁCUL s.m. (Liv.; latinism) Șorț. [< lat. subligaculum]. Vezi definitia »
CONVENTÍCUL, conventicule, s. n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum. Vezi definitia »
funcția întărește organul prov. (er., glum.) viața sexuală activă menține potența. Vezi definitia »
băltăréțul (vânt) s. n. art., neart. băltăréț Vezi definitia »
cuvantul fortuit provine de la denumirea zeitei Fortuna care era zeita norocului, intamplarii etc.. Vezi definitia »