Definita cuvantului cart
cart (-turi), s. n. – Serviciu de patru ore executat de o santinelă sau un paznic. – Fr. quart. Același cuvînt, prin germ. Quart › mag. kárt, a produs (Trans.) cart, s. n. (doniță), cf. Densusianu, Hațeg, 60; Drăganu, Dacor., V, 266.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cart
ȘFERT s. n. v. sfert. Vezi definitia »
ULTRASCÚRT, -Ă adj. 1. Foarte scurt. 2. Raze ultrascurte (și s.f.pl.) = radiații electromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicină etc. [< ultra- + scurt, după fr. ultra-court]. Vezi definitia »
CAMEMBÉRT s.n. v. camambert. Vezi definitia »
ALBERT, Michael (1836-1893, n. Apold, jud. Mureș), scriitor german din Transilvania. Reprezentant al realismului poetic. Nuvele istorice („Domnul Lukas Seiler”) și din actualitatea timpului său („O casă burgheză”). Drame istorice („Ulrich von Hutten”). Poezii, eseuri. Vezi definitia »
furt (fúrturi), s. n. – Hoție, infracțiune. – Mr. furtu. Lat. fŭrtum (Pușcariu 685; Candrea-Dens., 691; REW 3606; cf. DAR), cf. it., port. furto, prov., cat. furt, sp. hurto. În rom. nu este atestat uzul său popular, decît prin intermediul der. său furtișag, s. n. (hoție, furt), folosit din sec. XVI. Cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 279. Vezi definitia »