Definita cuvantului circulație
CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊ Expr. A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu circulație
FOTOCROMÍE, fotocromii, s. f. (Impr.) Fotografie în culori. – Din fr. photochromie. Vezi definitia »
TAUTOMERÍE s. f. proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. (< fr. tautomérie) Vezi definitia »
abiologíe s. f. disciplină care studiază elementele anorganice. (< fr. abiologie) Vezi definitia »
HIDROMETEOROLOGÍE s.f. Disciplină care studiază circulația apei în atmosferă. [Pron. -te-o-, gen. -iei. / cf. germ. Hydrometeorologie, fr. hydrométéorologie]. Vezi definitia »
BRÁNHIE s.f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice. [Gen. -iei. / < fr. branchie, lat. branchiae < gr. branchia]. Vezi definitia »