Definita cuvantului circulație
CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊ Expr. A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu circulație
TRANSLÁȚIE s. f. 1. deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele acestora să se miște de-a lungul unor drepte paralele, parcurgând distanțe egale. 2. (mat.) transformare geometrică punctuală, determinată de un vector, astfel încât unui punct din spațiu să-i corespundă un alt punct. 3. (inform.) decalaj automatic al programului într-o zonă oarecare a memoriei centrale prin modificarea conținutului registrelor de bază. 4. (biol.) traducere a informației genetice. 5. (stră)mutare. (< fr. translation, lat. translatio) Vezi definitia »
SIDERURÍE s. f. prezența fierului în urină. (< fr. sidérurie) Vezi definitia »
DOMNÍE, domnii, s. f. 1. Autoritatea politică și juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea țării. ♦ Regiune sau populație stăpânită de un domn (3). 2. Dominație, stăpânire, putere. 3. (Înv.; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență) Vom face cum vei hotărî domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestății) Măria-ta. – Domn + suf. -ie. Vezi definitia »
VERBIGERÁȚIE s. f. simptom în unele boli mintale, constând din repetarea aceleiași propoziții; vorbărie. (< fr. verbigération) Vezi definitia »
DECALCOMANÍE s. f. Procedeu de decorare a unor obiecte de sticlă, porțelan etc. prin transpunerea pe suprafața lor a imaginilor de pe o hârtie specială, folosită ca suport provizoriu. – Din fr. décalcomanie. Vezi definitia »