OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari. Vezi definitia »

rudár², rudáre, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă de care atârna hainele la țară; culme, rudă. 2. covor, scoarță de perete. Vezi definitia »

PATELÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la patelă, al patelei. [Cf. fr. patellaire]. Vezi definitia »

RUDÁR, rudari, s. m. Denumire dată, în țările românești, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn; p. ext. meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. – Din bg. rudar. Vezi definitia »

COFETÁR, cofetari, s. m. Persoană care face sau vinde produse de cofetărie. – Cofet (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ar. Vezi definitia »