Definita cuvantului cățăra
cățărá (cáțăr, cățărát), vb. – 1. A se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt. – 2. A (se) cocoța. – Var. acățăra. Origine necunoscută. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41 și DAR consideră contaminare a lui acăța cu bg. katerjă se „a se cățăra”. Capidan, Dacor., VII, 129, sugerează alb. katsaroj; cf. și bg. kacvam „a se cocoța”, katerica „veveriță”, și ngr. ϰαντζαρώνω „a se cățăra”. Este posibil ca asemănarea să se datoreze unei intenții expresive comune. Var. prezintă o contaminare evidentă cu acăța. – Der. (a)cățător, adj. (care se cațără); cățărătoare, s. f. (ciocănitoare, Picus major).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cățăra
TÉTRA1 s. n. țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; produs confecționat din acest tricot. (n. com.) Vezi definitia »
însforá, însforéz, vb. I (reg.) 1. a șnurui (o carte, o condică, un registru). 2. (la plasa de pești) a prinde cele două margini cu ajutorul unei sfori (care trece prin ochiurile marginilor). Vezi definitia »
ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare. Vezi definitia »
DECELERÁ vb. intr. a reduce viteza unui mobil, a unui vehicul. (< fr. décélérer) Vezi definitia »
DURÁ vb. tr. 1. a ține, a se desfășura un anumit timp. 2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil. (< fr. durer, lat. durare) Vezi definitia »