FENILÉN, fenilene, s. n. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. phénylène. Vezi definitia »

FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. Vezi definitia »

CRATOGÉN s. n. 1. regiune întinsă din scoarța terestră, care, într-o anumită perioadă, nu a suferit mișcări de cutare, ci numai mișcări lente de ridicare sau de coborâre. 2. platformă continentală. (< fr. cratogène) Vezi definitia »

ONCOGÉN, -Ă, oncogeni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Med.) Cancerigen. 2. S. f. Genă anormală care antrenează modificări de natură canceroasă. – Din fr. oncogène. Vezi definitia »

HUMIGÉN, -Ă adj. care produce humus. (< fr. humigène) Vezi definitia »