Definita cuvantului catran
catrán s. m. – 1. Lichid vîscos de culoare închisă, gudron. – 2. Chin, grijă, amărăciune. – Mr. cătrane, megl. cătran. Tc. katran (din arab. alqitrān, de unde și sp. alquitrán, port. alcatrão, fr. goudron), cf. it. catrame, ngr. ϰατράμι, alb. katram (Șeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În Trans., prin intermediul sb. katran sau al mag. katrány, de aceeași proveniență. Der. cătrăni, vb. (a da cu catran; a supăra, a amărî; refl., a se înfuria, a turba); cătrăneală, s. f. (acțiunea de a (se) cătrăni; amărăciune); cătrănitură, s. f. (cătrăneală); cătrănos, adj. (plin de catran); cătrăniță, s. f. (Trans., chibrit). Dubletul neol. gudron, s. n., din fr., a dat naștere vb. gudrona. Edelspacher 16 se gîndește, desigur în mod greșit, că mag. provine din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu catran
ABAKAN 1. Rîu în Federația Rusă (C.S.I.), afl. stg. al fl. Enisei; 512 km. Izv. de pe pantele nordice ale M-ților Saian de Vest și Altai. Plutărit. Irigații. 2. Oraș în Federația Rusă (C.S.I.), pe rîul cu același nume, la confl. cu Enisei, centru ad-tiv al Reg. Autonome Hakassia; 154 mii loc. (1989). Nod de cale ferată. Constr. de mașini, mobilă, produse alim. și textile. Vezi definitia »
GERMÁN, -Ă I s. m. (pl.) popoare indo-europene care au locuit în antichitate în centrul, vestul și estul Europei. II. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani (II). (< lat. germanus, fr. germain) Vezi definitia »
balabán1 (reg.) adj. m., pl. balabáni; f. balabánă, pl. balabáne Vezi definitia »
BIERTAN, com. în jud. Sibiu; 3.197 loc. (1991). Cetate sătească cu biserică evanghelică, construită în stil gotic, între 1492 și 1516, cu incintă fortificată; biserica are, în interior, un altar poliptic, cu sculpturi policrome în lemn, cu picturi (1515-1524) și un amvon din piatră, atribuit meșterului Ulrich din Brașov (1523). La B. a fost descoperit un disc de bronz (donarium), în care este înscrisă crucea monogramatică a lui Hristos. Datînd din epoca constantiniană (sec. 4), discul este una din primele dovezi ale creștinării Daciei. Vezi definitia »
METACARPIÁN, -Ă adj. Al metacarpului. [Pron. -pi-an. / < fr. métacarpien]. Vezi definitia »