Definita cuvantului catran
catrán s. m. – 1. Lichid vîscos de culoare închisă, gudron. – 2. Chin, grijă, amărăciune. – Mr. cătrane, megl. cătran. Tc. katran (din arab. alqitrān, de unde și sp. alquitrán, port. alcatrão, fr. goudron), cf. it. catrame, ngr. ϰατράμι, alb. katram (Șeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În Trans., prin intermediul sb. katran sau al mag. katrány, de aceeași proveniență. Der. cătrăni, vb. (a da cu catran; a supăra, a amărî; refl., a se înfuria, a turba); cătrăneală, s. f. (acțiunea de a (se) cătrăni; amărăciune); cătrănitură, s. f. (cătrăneală); cătrănos, adj. (plin de catran); cătrăniță, s. f. (Trans., chibrit). Dubletul neol. gudron, s. n., din fr., a dat naștere vb. gudrona. Edelspacher 16 se gîndește, desigur în mod greșit, că mag. provine din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu catran
contingán, contingáni, s.m. (reg.) băiat între 14 și 17 ani; băiețandru. Vezi definitia »
GALERIÁN s.m. Condamnat la muncă silnică (ca vâslaș) pe galere. [Pron. -ri-an. / < fr. galérien]. Vezi definitia »
PARIÁN s.n. Porțelan moale nesmălțuit care imită marmura de Paros, folosit ca material în lucrările de sculptură. [Pron. -ri-an. / < fr. parian]. Vezi definitia »
AURIGNACIÁN s.n. (Geol.) Primul subetaj al paleoliticului superior, caracterizat prin unelte de silex fin și prin apariția uneltelor de os. // adj. Care aparține acestui subetaj. [Pron. a-u-rig-na-ci-an. / < fr. aurignacien, cf. Aurignac – peșteră în Franța]. Vezi definitia »
badián s. m. – (Trans.) Anason (Pimpinella anisum). Germ. Badian. Termen farmaceutic, sec. XIX. Vezi definitia »