jivínă (jivíne), s. f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin juveturi, s. f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s. m. (pește de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s. n. (năvod); juvelnic, s. n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74). Vezi definitia »

UBICHINÓNĂ s.f. Vitamina Q. [g.-d. art. ubichinónei] (din fr. ubiquinone) [def. MDN] Vezi definitia »

BANDULIÉRĂ s. f. bandă de piele, de stofă, pusă de-a curmezișul pieptului, de care se agață sabia, pușca etc. ♦ în ~ = de-a curmezișul pieptului. (< fr. bandoulière) Vezi definitia »

ZAVÉZĂ s.f. (Var.) Zăvează. Vezi definitia »

LÁBĂ, labe, s. f. 1. Parte a piciorului de la gleznă în jos la animalele patrupede și la om; partea piciorului pe care calcă păsările (palmipede); p. gener. picior (al unor animale). ◊ Compuse: laba-mâței = a) ciupercă comestibilă de culoare albă, care crește prin pădurile umbroase și umede (Clavaria coralloides); b) ciupercă comestibilă mare cu tulpina albă, groasă și cărnoasă; creasta-cocoșului (Clavaria flava); laba-ursului = a) nume dat mai multor specii de ciuperci de pădure (Clavaria); b) crucea-pământului; laba-gâștei = a) mică plantă erbacee cu flori roșii-purpurii (Geranium dissectum); b) ridurile formate în jurul ochilor (la persoanele în vârstă); c) (fam.) scris dezordonat, urât. ♦ (Mar.) Labă-de-pisică = încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt. 2. (Fam. și depr.) Mână. ◊ Expr. A pune laba (pe cineva sau pe ceva) = a apuca, a înhăța (pe cineva sau pe ceva). A-i încăpea (sau a-i cădea) în labă = a ajunge la mâna sau la discreția cuiva. – Din magh. láb. Vezi definitia »