CATAMNÉZĂ s. f. studiul evoluției unei boli după datele obținute de la bolnav, după ieșirea din spital. (< fr. catamnése) Vezi definitia »

TRAHEÍDĂ s. f. (bot.) vas lemnos unicelular prin care circulă seva brută. (< fr. trachéide) Vezi definitia »

TEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) erbacee anuală, lipsită de capacitatea de a forma organe de iernare, hibernând numai prin semințe sau prin spori. (< fr. thérophyte) Vezi definitia »

dóxă (-xe), s. f. – Prudență, înțelepciune, minte. – Var. doxie, docsă, docsie. Mr. dhoxă. Ngr. δόξα „glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este destul de popular; se folosește cu forma doftă, s. f. (Munt., reputație). – Der. doxologie, s. f. (te deum), din gr. δοξολογία (sec. XVIII, cf. Gáldi 175); doxastar, s. n. (carte care conține doxologiile), din ngr. δοξασταριον; doxastih, s. n. (motet care însoțește doxologia), din ngr. δοξαστιχόν. Vezi definitia »

MADLÉNĂ s. f. prăjitură dintr-o cocă cu ouă și unt; brioșă. (< fr. madeleine) Vezi definitia »