coș (coși), s. m. – s. m. – 1. Larvă de tăun. – 2. Bubuliță. Lat. cossus (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; REW 2278; DAR); cf. it. cosso, fr. cosson „gărgăriță.” Fonetismul se explică prin faptul că forma actuală este un sing. analogic pe baza pl. coși. De uz general, cu excepția Banatului (ALR, I, 25). – Der. coșos, adj. (plin de coșuri, bubos). Vezi definitia »

NAȘ¹ s. m. invar. Numele literei „n” din alfabetul chirilic. – Din sl. našĭ. Vezi definitia »

mănuncheáș (persoană) s. m. (pl. mănuncheași) Vezi definitia »

căiúș (-șuri), s. n. – Curea, laț. Tc. kais (Șeineanu, II, 25). Vezi definitia »

spițelnicúș, spițelnicúșe, s.n. (reg.) spitelnic (burghiu, sfredel) mic. Vezi definitia »