PROCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei particule etc. în poziție proclitică; antepunere. (< fr. proclise) Vezi definitia »

treáptă (-épte), s. f. – 1. Una din suprafețele orizontale care alcătuiesc o scară. – 2. Grad, rang, categorie. – 3. Generație, grad într-un arbore genealogic. Lat. traiecta, de la traiicĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756; Iordan, Dift., 47; REW 8842; Graur, BL, V, 115), cf. trece. – Der. treptat, adv. (gradual), formație artificială, din sec. XIX; treptuit, adj. (înv., eșalonat). Vezi definitia »

ANEMÓNĂ s. f. 1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel. 2. ~-de-mare = actinie. (< fr. anémone, lat., gr. anemone) Vezi definitia »

PARAGLOBULÍNĂ s.f. Substanță proteică din sânge care ajută la formarea fibrinei; paraglobină. [< fr. paraglobuline]. Vezi definitia »

CEVIÁNĂ, ceviane, s. f. Fiecare dintre cele trei drepte care unesc un punct oarecare cu vârfurile unui triunghi, punctul fiind coplanar cu triunghiul. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cévienne. Vezi definitia »