FLUÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi fluent. [Pron. flu-en-. / cf. fr. fluence]. Vezi definitia »

vântoásă (vijelie) s. 1, g.-d. art. vântoásei; pl. vântoáse Vezi definitia »

ciupercă microscopică unicelulară, care se înmulțește prin înmugurire. Pricipalele levuri patogene pentru om sunt Candida albicans și Cryptococcus neoformans; unele levuri se folosesc în terapeutică. sursa: Dicționar Medical, ed. Ceres, 1998 Vezi definitia »

LÍMITĂ, limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis. Vezi definitia »

CONSTĂNȚEÁNCĂ, constănțence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Constanța. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Constanța. – Constănțean + suf. -că. Vezi definitia »