tîrsînă (-ni), s. f. – 1. Șnur, împletitură de păr de capră. – 2. Nojiță, legătură la opinci. Sl. trŭstĭnina, trŭsina „de păr de animal” (Tiktin). Der. din lat. transenna (Pascu, Arch. Rom., IX, 303), nu este convingătoare. – Der. tîrsinar, s. m. (țăran). Vezi definitia »

COÁMĂ, coame, s. f. 1. Păr lung (și stufos) care crește pe grumazul sau de-a lungul spinării unor animale. ◊ Păr lăsat să crească (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui bărbat. ♦ Fig. Frunziș des din vârful coroanei arborilor. 2. Culme prelungită de deal sau de munte; creastă. 3. Partea de deasupra, orizontală, a unui zid. ♦ Linie de intersecție (orizontală sau oblică) a două versante de acoperiș. – Lat. coma. Vezi definitia »

CACOGENÉZĂ s.f. Dezvoltare anormală a unui organ. [< fr. cacogenèse, cf. gr. kakos – rău, genesis – naștere]. Vezi definitia »

a cădea în groapă expr. (intl.) a fi arestat, a ajunge la închisoare. Vezi definitia »

TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊ Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă= a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conținutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. trastë, trajstë. Vezi definitia »