MONOLÓG s.n. 1. Scenă dintr-o piesă de teatru în care vorbește un singur personaj. ♦ Mică piesă comică recitată de un singur personaj. ◊ Monolog interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești. 2. Vorbire cu sine însuși a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire]. Vezi definitia »

pintenóg (pintenoágă), adj. – (Despre cai) Cu pete (albe) în jurul gleznei. Sl. pętonogŭ (Cihac, II, 228; Tiktin; Conev 83), din sl. pęto „piedică” și noga „picior”, cf. sb., cr. putonoga. – Der. pintenog, s. m. (cal cu pete pe glezne; fam., ofițer); pintenoagă, s. f. (oaie cu pete albe pe picioare; șofrănaș, Carthamus lanatus). Vezi definitia »

INFRAMICROBIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în inframicrobiologie. (< inframicrobiologie) Vezi definitia »

SELENOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în selenologie. (< fr. sélénologue) Vezi definitia »

HIDROBIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în hidrobiologie. [Pron. -bi-o-. / < hidrobiologie]. Vezi definitia »