APOLÓG s.n. (Rar) Povestire, istorioară în proză sau în versuri care cuprinde o învățătură morală, prezentată alegoric. V. fabulă. [Pl. -guri. / < fr. apologue, cf. it. apologo, lat. apologus, gr. apologos – povestire]. Vezi definitia »

CRIPTOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în criptologie. (< fr. cryptologue) Vezi definitia »

PISĂLÓG, -OÁGĂ, pisălogi, -oage s. n., adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. – Pisa + suf. -ălog. Vezi definitia »

FONOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în fonologie. (< fr. phonologue) Vezi definitia »

zălóg¹ (arbust) s. m., pl. zălógi Vezi definitia »