Definita cuvantului corector
CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, subst. 1.S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corectór] – Din fr. correcteur, lat. corrector.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu corector
RUINĂTÓR, -OÁRE, ruinători, -oare, adj. Care ruinează; distrugător. [Pr.: ru-i-] – Ruina + suf. -ător. Vezi definitia »
CIRIPITÓR, -OÁRE, ciripitori, -oare, adj. Care ciripește; ciripiu. – Ciripi + suf. -tor. Vezi definitia »
DOMINATÓR, -OÁRE adj. dominant. (< fr. dominateur, lat. dominator) Vezi definitia »
UNGĂTÓR, -OÁRE, ungători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în ungerea pieselor unui mecanism. 2. S. n. Gresor. – Unge + suf. -ător. Vezi definitia »
CRUCIȘĂTÓR, crucișătoare, s. n. Navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc. – [În]crucișa + suf. -ător. (După fr. croiseur). Vezi definitia »