POLONIZÁT, -Ă, polonizați, -te, adj. (Rar) Care s-a asimilat felului de viață, obiceiurilor etc. caracteristice polonezilor. – V. poloniza. Vezi definitia »

leát (leáturi), s. n. – 1. An, dată. – 2. Recrutare, contingent. – 3. Recrut, răcan. – 4. Soldat care aparține aceluiași contingent cu altul, camarad. Sl. lĕto (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 351; Cihac, II, 167). Din forma de „a data documentele” sl. vŭ lĕto „în anul”, provine veleat (var. înv. văleat), s. n. (dată; loc, termen; viață). – Comp. letopiseț, s. n. (cronică, anale), din sl. lĕtopisĭcĭ. Cf. îndelete. Vezi definitia »

STRANGULÁT, -Ă adj. mort prin strangulare; gâtuit. ♦ hernie ~ă = hernie cauzată de gâtuirea intestinului. (< strangula) Vezi definitia »

CENTUMVIRÁT s. n. demnitate de centumvir. (< fr. centumvirat) Vezi definitia »

însforát, însforátă, adj. (reg.) prins cu sfoară. Vezi definitia »