NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. l. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Ne- + religios. Vezi definitia »

ponós (-suri), s. n. – Infamie, discreditare, reputație proastă, notă rea. Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 276; Conev 101), cf. slov., ceh., rus. ponos. – Der. ponosi, vb. (a defăima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din sl. ponositi; ultimul sens, propriu în Mold., există și în sl.; ponoslu, s. n. (înv., Mold., dojană), prin intermediul mag. panaszol (Gáldi, Dict., 95); ponoslui, vb. (a mustra; înv., a defăima), din mag. panaszlani; donosi, vb. (a pîrî; a defăima), din sl. donositi (Cihac, II, 99); donosenie, s. f. (înv., pîră). Vezi definitia »

LÓGOS s. n. 1. (în fil. materialistă antică) ordinea, rațiunea cosmică, ipostază a divinității; formă superioară a gândirii umane. 2. (fam.) cuvântare, discurs moralizator. (< gr., fr. logos) Vezi definitia »

ALIÓS s.n. (Geol.) Strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă care se formează în solurile podzolice; gresie. [Pron. -li-os. / < fr. alios < cuv. gascon]. Vezi definitia »

podós, -oásă, adj. (reg.; despre lână) încâlcit; (despre animale) care are părul încâlcit și aspru. Vezi definitia »