OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque. Vezi definitia »

PITORÉSC, -EÁSCĂ, pitorești, adj. Care, prin așezare, aspect, formă, colorit, este potrivit pentru a deveni subiectul unei picturi; p. ext. care atrage atenția, care impresionează prin bogăția coloritului, varietatea formelor, prin originalitate etc.; plin de farmec, impresionant. ♦ (Despre stil și limbă) Plastic, bogat în imagini, colorat, viu, expresiv. – Din it. pittoresco, fr. pittoresque. Vezi definitia »

iortomănésc, adj. m. (înv.; despre haiduci) haiducesc, vitejesc. Vezi definitia »

MENÍSC¹ s. n. 1. curbură a suprafeței unui lichid într-un tub (capilar). ◊ lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă. 2. (anat.) cartilaj în formă de disc, între articulații. (< fr. ménisque) Vezi definitia »

CERVANTÉSC, -Ă adj. (Liv.) Caracteristic operei lui Cervantes. [Pron. ser-van-. / < sp. cervantesco, cf. Cervantes – scriitor spaniol]. Vezi definitia »