IERBĂRÍE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie. Vezi definitia »

TIXOTROPÍE s.f. Lichefiere reversibilă a unor geluri sub influența unor acțiuni mecanice. [Gen. -iei. / < fr. thixotropie]. Vezi definitia »

SOCIOLOGÍE s.f. Știință care studiază societatea omenească și legile dezvoltării ei. ◊ Sociologia artei = ramură a sociologiei care se ocupă cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social. ♦ Sociologie vegetală = fitosociologie. [Gen. -iei. / < fr. sociologie, cf. lat. societas – societate, gr. logos – știință]. Vezi definitia »

DUODENOSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a duodenului. [Gen. -iei. / cf. lat. duodenum – duoden, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »

BIOECOLOGÍE s. f. ecologie a plantelor și animalelor. (< bio- + ecologie) Vezi definitia »