BALOCÓRĂ adj., s. f. (Plantă) la care diseminarea se face printr-un mecanism propriu de expulzare. (< fr. ballochore) Vezi definitia »

bucoávnă (bucoávne), s. f. – 1. Abecedar, enciclopedie (mai ales veche, pe vremea cărților scrise cu litere chirilice). – 2. Carte veche, cărțoi. Sl. azŭbukovĭno, de la azŭ „a” și buky „b”. Cf. azbuche și buche. Vezi definitia »

GIRÁFĂ s.f. 1. Mamifer patruped erbivor, cu gâtul foarte lung, care trăiește în savanele Africii. 2. Suport de microfon care permite diferite deplasări ale acestuia. [< fr. girafe]. Vezi definitia »

zăhátă (-te), s. f. – Îngrăditură de pari întrețesuți cu răchită și paie. – Var. zăhat. Rut. zahato, zagata (Candrea; Scriban). În Mold. Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza. Vezi definitia »