ÍDIȘ s. n. Idiom german al cărui vocabular s-a îmbogățit în cursul evoluției cu alte elemente (ebraice, romanice, slave), vorbit de unele populații evreiești. ◊ (Adjectival, inv.) Limba idiș. – Din fr. yiddish, germ. jüdisch. Vezi definitia »

numărúș, numărúșe, și numărúșuri, s.n. (reg.) 1. număr. 2. recrutare; tragere la sorți pentru recrutare. 3. (în credințele populare) amuletă purtată de copii contra deochiului. Vezi definitia »

BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Din bolovan + suf. -iș. Vezi definitia »

túriș, túrișuri, s.n. (reg.) 1. ogrinji. 2. loc de mâncare pentru oi iarna. 3. cărare pe zăpadă. 4. ghețuș, lunecuș. 5. pietriș căzut de pe munte. Vezi definitia »

țébeș, -ă, țebéși, adj. (reg.) 1. (vânt) iute, puternic. 2. abrupt, prăpăstios. Vezi definitia »