BUTONIÉRĂ s.f. 1. Deschizătură mică, tivită pe margine, la haine sau rufe, în care se încheie un nasture; mică tăietură în reverul unei haine bărbătești; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insignă etc. 2. (Geol.) Depresiune excavată în zona centrală a unui dom (2), mărginită de cueste situate față în față și închisă la un capăt în formă de potcoavă. [Pron. -ni-e-. / < fr. boutonnière]. Vezi definitia »

SINTÁGMĂ s. f. unitate semantico-sintactică stabilă, din două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare. (< fr. syntagme) Vezi definitia »

AUTOCISTÉRNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă (montată pe șasiu). [Pr.: a-u-] – Auto² + cisternă. Vezi definitia »

tiflă, tifle s. f. 1. gest de batjocură constând în în fluturarea mâinii cu degetul mare lipit de vârful nasului. 2. (intl.) informator, denunțător. Vezi definitia »

coréică, coréici, s.f. (reg.) o parte a morii. Vezi definitia »