SUFÍSM s.n. Sistem de gândire mistic-teozofic, apărut în sec. VIII în Arabia și Persia, cu caracter anticlerical și ascetic. [< fr. soufisme]. Vezi definitia »

atlantísm s.n. Doctrină a partizanilor pactului atlantic. (< fr. atlantisme) Vezi definitia »

PARALELÍSM s. n. 1. proprietate a două drepte sau plane de a fi paralele; paralelitate. 2. paralelă (III, 3) o ~ psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele. 3. compoziție prin care se alătură două idei, sentimente, aspecte prin construcții sintactice. ◊ (muz.) mișcare în aceeași direcție a vocilor, fără modificare a intervalelor dintre ele. 4. (biol.) apariție a unor caractere similare în cursul evoluției, în populații (specii) înrudite filogenetic. (< fr. parallélisme) Vezi definitia »

HIDROTROPÍSM s. n. tropism al organelor plantelor ca răspuns la acțiunea umidității aerului sau solului. (< fr. hydrotropisme) Vezi definitia »

FOSFORÍSM s.n. Intoxicație cu fosfor, caracterizată prin faptul că oasele devin sfărâmicioase și se fracturează ușor. [< fr. phosphorisme]. Vezi definitia »