NEGUSTORÍME s. f. Mulțime de negustori; tagma, breasla negustorilor. – Negustor + suf. -ime. Vezi definitia »

DESÍME, desimi, s. f. Însușirea de a fi des², compact sau îndesat; (concr.) desiș (2). – Des² + suf. -ime. Vezi definitia »

TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În religia creștină, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime. Vezi definitia »

MUSCĂLÍME s. f. (Înv.) Mulțime de muscali²; totalitatea muscalilor². – Muscal² + suf. -ime. Vezi definitia »

fruntășíme s.f. (înv.) totalitatea fruntașilor. Vezi definitia »