SINERGÍSM s.n. Intensificare a acțiunii a două substanțe prin asocierea lor. [< fr. synergisme]. Vezi definitia »

TRIBADÍSM s. n. lesbianism. (< fr. tribadisme) Vezi definitia »

TAOÍSM s. n. direcție principală a filozofiei antice chineze, în cadrul căreia s-au manifestat două curente, unul materialist și altul idealist, după interpretarea dată noțiunii de „tao”. ◊ religie chineză, amalgam al cultului spiritelor naturii și ale strămoșilor, al ideilor lui Lao-dzî și al diverselor credințe. (< fr. taoïsme) Vezi definitia »

DIDACTICÍSM s.n. Folosire exagerată a principiilor și metodelor didactice; tendința de a instrui cu orice preț. ♦ (Estet.) Exacerbare a laturii explicative și etice-pedagogice a artei, în dauna celei emoționale. [Cf. it. didatticismo]. Vezi definitia »

PROMETEÍSM s. n. (Livr.) Atitudine, concepție legată de mitul lui Prometeu. – Prometeu (n. pr.) + suf. -ism. Cf. it. prometeismo. Vezi definitia »